”Voi juca dur chiar dacă mă va durea.

 Mă apasă sinceritatea deci să încep. Nu te mai face că nu mă vezi, nu”mi acolo iubirea, nu”mi dezamăgii inima, ea te credea altfel. Ceva din cap simt că urlă ,,UITĂ”L FĂĂ” și eu sunt ,,vezi”ți de durerea ta.” . Nu pot să”ți ocolesc ochii ăia drăguți tot dacă mă intimidez când mă uit la ei. Sunt încă o copilă nu”mi cere imposibilu. Și deja o dăm în aberații e de la vreme. Ceva din mine zice STOP bătăile de joc combinate cu lacrimi nu dau bine zâmbetului tău. Privesc cerul, nici el nu mă mai ascultă, dau drumu la muzicăă, cântă dar capul meu procesează doar liniște. Ai știut să îți scri numele cu marker permanent, mulțumesc iubire nu era nevoie, ma descurcam și singură să te uit dar văd că accentueză. Nu te rog să dispari, nu că ar fi fost o idee rea, dar ai putea să nu te mai faci observat. Nu mă ajuți dând peste mine.

Și lăsăm dragostea revenim la prieteni, sau ce or fi aia. Lumea începe să”și permite, au uitat că existe diferențe, cei  care gândesc și restu. Eu trăiesc după principiul ,,eu și restu lumii” voi?! Stop, voi aia ,,ȘMECHERI” ține”ți”vă părerile pentru voi, nu”mi pasă nu mă încântă cu nimic să”mi face”ți pomelnic cu ce nu suportați la mine, vorbiți într”o pungă vă PROMIT că vă ascult, mai târziu când o să”mi aduc aminte. Zic eu voi cei falși hai să ne respectăm altfel MĂ POT SCHIMBA de zici că mi”a făcut cineva o clonă rea. Dacă zâmbesc și nu e așa nu e problema vostră, dumnezeu a lăsat pe lume prieteni adevărați să”mi poarte și mei cineva de grijă sau măcar să încerce nu ca să vă permite”ți voi să mă criticați.

IUBIRE am crescut nu mă mai vrăjesc 2 cuvinte așa că dă”mi inima înapoi sau ce a mai rămas din ea.

IUBIȚILOR bârfiți”mă încontinuare îmi plac poveștile de seara:*.

Încă te întreb dacă mă vrei cu trup”u sau inima.

Hei fericire M-AI GĂSIT!

Unde fugi?!

LAȘO!

S”a dus și fericirea de 5 minute, dar încă zâmbesc, am un as în mânecă:)!

Nu pot să cred că dragostea mă omoară, nu știu ce e aia dragoste, cuvânt străin, nu îl caut în dex pentru că fiecare are definiția lui. Când m-am îndrăgostit de tine am spus ,,AM GĂSIT DRUMU CĂTRE RAI” o voce a răspuns ușor ,,țeapă copilo”. Nu am auzit-o, iar acum uite-mă nici eu nu mai știu ce fac unde fac cum fac. Oftez și spun ,,L-am uitat e clar” dar sufletul îmi țipă NU MAI MINȚI, nu e așa ușor. E o luptă între 2 părți ale corpului foarte importante INIMĂ și CREIER, și cum observ că ai uitat am doar o inimă, ți-ai permis să mi-o distrugi acum trăiește ca un bătrânel de 85 de ani, încep să înțeleg ce e și cu durerile de cap, și creierul vede că nu mai merge așa. 

Spune-mi că mă urăști

Doar fă-o

Spune-mi că nu mă suporți

Doar fă-o.

Doar nu mă mai minți

Nu mă mai amăgi

Sau dacă vrei să nu mai fie dureros

Minte-mă frumos!

Că le-am făcut pe toate, că le-am futut pe toate.

Exiști dar degeaba
Visezi dar fără rost
Iubești cu un cost
Respiri, unde-i graba?!
Cu ce motiv de a zâmbi?!
Care e pretextul tău de a iubi?!
Unde-ți ascunzi sentimentele?!
Care îți sunt în fața lui pretextele?!
Nu vezi că nimic nu se leagă?!
TRĂIEȘTI DEGEABA DRAGĂ!

Așează-ți gândurile într-o ordine clară și lasă visele, poate cu toți ne permitem să sperăm dar visele nu sunt de toți. Nu îți m-ai permite să fu-ți viața dacă nu ai cu ce. Nu mai ascunde lacrimile dacă tot se văd. Nu mai umezi batistele dacă nu te doare. Nu mai înjura dacă lui nu-i place. Ascultă viața nu mai fă ce te freacă mintea. 

NU-L MAI IUBI DACĂ LUI NU ÎI PASĂ!

Nu te mai preface, ştiu că mă vezi :-j.

Mă pierd în agonia sorţii, nu mă mai înţelg. Fiecare mişcare, gând, sentiment nu'şi mai are logică. M'ai distrus aşa cum ai putut tu mai bine, ai apelat la punctul meu sensibil SPERANŢA. Ţi'ai bătut joc atunci când credeam că toate merg perfect, dar uite'mă încă visez că te vei trezi, să îţi dau eu în cap cu ceva să spui ,,Bună dimineaţa soare.''? Vorbesc de tine, dar nu mă uit la mine, îmi fac planuri inutile care nu au cărămizi [sentimente] pentru a se construi e ceva gen ,,a face o problemă la mate fără formule'' ,,a desface o cutie de nutella fără capac''. O să mă crezi nebună dar aşa sunt eu, o persoană diferită, azi tristă că nu eşti aici să'mi dai viaţă mâine plină de ură şi cu un zâmbet fals pe care doar 1 din 10 lar recunoaşte la adevărata lui valoare. Robotul din mine începe să fie udat de lacrimi, vezi că nu'mi cumpar nici batistă nici umbrelă, or să iasă scântei şi voi dispărea, intr'un final te vei trezi, o să doară. Nu uita BITCH sunt de o zi 2 o săptămână maxim nu mai mult, dragostea pură arde ca o torţă în sufletul meu. Şti norocul tău?! Sunt bleagă, mă depăşeşte, chiar mi'o ia înainte secolul 21. Ce ar trebui să înţelegi prin asta?! O lumânare va arde mereu acolo daca nu va mai fi acea torţă. Tot vorbind de lumânări eu te'aş plânge la mormântare, altele nu ar face'o.


Azi în ora de chimie mi'a picat fisa, oamenii mă vor ţine minte, SPIKE i'a trezit pe uni le'a deschis ochi altora şi mi'a dat mie motive să trăiesc. Că ţip e o problemă dar că urlu IUBESC HIP'HOP'U nu e nimic rău. Decât să ascult ca tine manele de dragoste cu ,,vai iubire vai salam'' mai bine par mai puternică prin SPIKE care mă învaţă ,,să'mi bag pl''. Vezi diferenţa dintre noi 2?! Eu şi cu suferinţă in suflet ştiu să trăiesc tu şi fără nu şti so faci!

Vreau să mai vorbesc despre aşa zisele BITCH, le respect, ştiu să'şi trăiască viaţa fără să sufere, au tot ce vor fără să cerşească că asta le împinge la gesturi EXTREME ,,o fac pentru că le place''.

Şi am cam dato dintr'un subiect în altu, ideea e că mă descarc mai uşor şi am făcut rezumat a zilelor trecute.

Ideea e că

Încă te iubesc.

Mă omori cu zile, IUBIRE!

Inocenţa unora mă deprimă,
Dragostea altora mă dezgustă
Indiferenţa ta mă agravează
Iar de tine încă mă înteresează.

Lasă'mă să'mi trăiesc viaţa...alături de tine, normal, FUCK la ce te gândeai?! Nu'mi trece nici dacă dispari. 

Dar poate nu e vina ta, eşti mic şi bleg. Anturajul e problema, TREZEŞTE'TE IUBIRE, ei nu îţi fac bine. Dar ce să vezi, o să arzi ca ultima ţigară fumată. Ia foc, să te aprinzi, din inima mea că tot ţi'ai băgat aşa mult în ea de ai făcut'o să explodeze. Ce tot fac aici?! Apel către tine, mori drac'u ÎMI E BINE.

Oamenii din jur mă strică, şi pe tine?! Cum?! Asteas întrebări stupide, dăte cu VIRGULĂ capu de perete şi întreabă'mă de viciul meu. ,,SOMN'' îl chiamă, practicăl. Revin la oamenii, sunt răi, par aşa ÎNGERI sunt aşa DRACI. Îţi vorbesc frumos, te alintă cu epitete şi te vorbesc pe la spate necenzurat. Nu îţi dai seama care cum e ?! Scoate'ţi plasticu de la ochi şi orbeştei tu pe ei cu indiferenţă. Observi dupa cu sigurabţă o absenţă. Ei bărfitorii. Dar acele BITCH, pizde. La orice colt de noroi. Unde e un creier mic si un buzunar mare e si o BITCH asta în lumea oamenilor MARI, la noi ''CEI MICI,, unde e o pl plăcută de altele e şi o pizdă. 

Limbaj urât, scuza'ţi dragostea afectează.

Te iubesc, boule.

Hey, ai băgat vreodată de seamă că pe acea inimă e scris "fragilă"?♥

Hei, nu sunt în apele mele aşa că voi face o postare TRISTĂ, ca de obicei. După cum ştiţi în 2 săptămâni începe şcoala deci...DEZASTRU. Revenind la treburi importante.

Vrei o fată perfectă?! Ei bine, cumpără'ţi o barbie. Niciodată nu o să pot fi aşa cum îmi doresc, de ce?! NU'MI PLAC ÎNTREBĂRILE! Nu le găsesc niciodată răspunsul. Caut de câteva zile ingredientele din care a fost făcută inima mea, ca să o construiesc la loc. Bătaia asta de joc mă apasă cel mai mare, amagirea aia plină de indiferenţă mă omoară. Nimic nu'mi mai merge bine. 

♥Prietenii, acele fiinţe fragile pe care LE IUBESC, nu mă înţeleg, GOOD. Încep să nu'mi mai găsesc locul în lumea lor, nu vreau să'i deranjez, nu vreau să le fac rău, vreau doar să îi îndepărtez de BITCH şi proşti, dar mă interprează greşit.

♥Dragostea, aici niciodată nu a mers bine, pentru că..mdea nu ştiu de ce. E vina mea! Nu pot să'mi mai potolesc sentimentele şi să înţeleg ce vreau cu adevărat. Acest lucru mă bagă în depresie, mă pierde cu totu. Privesc cerul albastru, îmi fur amintirile din cutiuţa din capul meu şi încep să le revăd, şi la fiecare atingere dea lui simt cum un glonţ îmi invadează inima, şi cica TRĂIEŞTE.

♥Viaţa, am momente în care, NU AM ÎNCREDERE ÎN NIMENI. Cerşesc atenţie şi primesc indiferenţă, caut alinare şi mi se întoarce spatele. Merg cu paşi repezi pe asfaltul topit de soare şi nu înţeleg ce e cu mine aici, mă simt SINGURĂ, nu'mi mai găsesc locul. Îmi e teamă de ziua de mâine, că voi întâlni iar persoane care nu mă plac şi se comportă cu mine ORIBIL, îmi e teamă că nimeni nu mă cunoşte cu adevărat...îmi e frică să mai trăiesc.

Te iubesc.

~Miliardar de vise.

Miliardar de visee
În culori închise
Strigă după ajutor
,,Nu tu dragoste, nu tu amor!''

Timpul a trecut, inima răni şi'a făcut dar eu nu v'am mai zis nimic. M'am lăsat purtată de val în dormitor,  în pat. Poate încă mai visez la prima mea dragoste, poate încă mai aştept să primesc zâmbete...

Dar un lucru îl ştiu, mâine 9 AUGUST e ziua mea.

Nu vrea lucruri de valoare, vreau iubire, fericire, zâmbete şi pe tine.

În ultimele minute la 13 ani mă cufund în amintiri, privesc cerul şi gândesc....

Vara trecută pe vremea asta...te iubeam.

Timpul a trecut, maturizarea nu a mai avut răbdare şi e aici dar EU, s'au ce a mai rămas din EU privesc cu ochii în lacrimi o poză veche după PC.

Dragostea a fost şi rămâne o amintire vie, plină de lacrimi şi de mult nescrisă pe hârtie.

Încă nu mi'am dat seama de ce scriu aici DESPRE MINE. 

MI'am dat seama de mult timp ca SUNT UN NIMENI şi că toată viaţa mea, voi fi lafel. 

Umbra viselor mele, e aici, îşi aprinde o ţigară şi ignorându'mi zambetul îmi zice:

'Am fost şi eu ca tine, vei ajunge ca mine.

Închid ochii şi mă fac că nu am auzit'o, abereză, lafel ca mine, de cele mai multe ori.

Minutele se scurg ca ciocolata când se afla în mâna mea...

Aştept cu entuziasm persoana de sex opus care mă va face şi pe mine să schiţez un zâmbet corect proporţionat pe chipul meu mic.

Ochii mei mari şi căprui la întuneric nu exprimă decât trecerea timpului şi tristeţea adună în ultimul an.

Trebuie să recunosc, DRAGOSTEA MĂ DISTRUGE.

Gânduri grele'n miezul nopţii

Vise rele'n gândul sorţii

Toate  adunate aici

Ca nişte mici şi rele vicii.

♥" Tu? Miee?! N-ai ce sa-mi dai. De unde dracu inima? Ca n-aii!

Hei, nu am mai scris de mult, urât, dar am vrut să scap de şcoală şi să revin în forţă. Subiectul de azi:

Tu în viaţa mea.

De la un timp, totul e schimbat, nu mă mai simt eu. Copila îndrăgită de viaţă, sufletul mic ce iubea doar ceea ce merita, ce nu se ferea să'şi exprime sentimentele, a DISPĂRUT.

Uită'te în jur, mai vezi tu ceva la fel. Lame, lacrimi, astea nu existau până acum. Culoarea NEAGRĂ te ocolea, acum sunt toate prezente, unde e copila mea?! 

Mă îndrept spre oglindă privesc uşor, suspin. Eu sunt asta?! Eu nu eram aşa. Schiţez un zâmbet, a uite gropiţa încă există de când nu am mai văzut'o, dispare, hei zambetule?! 

Nu mai e?! Nimic nu mai e lafel. Dar, când mă apropri de el, simt copila aceea că arde de nerâbdare ca după un tort cu ciocolată al mamei. Un sentiment atât de dulce, săl ai în faţă, dar brusc dispare, totul se stinge NU E AL TĂU, asta doare.

Îţi iei gândul de la sentimentul ,,e în aceeaşi cameră cu mine'' şi te strecori în amintiri, dezgropi morţi. Ce era odată al tău e tot aici numai că sub altă înfăţişare. Amintirile nu se schimbă. Pune mâna pe obraz, e ud?! O lacrimă, amintiri frumoase, acum doar simple prietenii. Dar te mulţumeşti cu ele. S'au poate nu?! 

Revenim la ,,Mădălina'', fata ce trăieşte acum în mine. Nişte ochii mari şi ciudaţi, nu au o culoare sigurăă. O privire ce te sperie, trisţea îşi doboară toată faţa, ce crezi că afectează doar un zambet:-j?! Tei înşelat.

Fug în pat, gândul că mâine îmi voi vedea desenele preferate ,,Spongibob Pantaloni Pătraţii'' mă fac sa'mi doresc somn, dar nu voi putea dormi, el aşa zis'u ,,Domnu' în roz'' şi amintirile se vor ocupa de seara mea. Se vor strecura şi îmi vor face program în câpşor în aşa fel încât somnul să ajungă la mine doar dimineaţa, când, wow e vacanţă, dar trebuie să mă trezesc în aceeaşi monotonie. Dar oare de ce?!

PENTRU CĂ TREBUIE SĂ TRĂIESC!

''Trezeşte'mă din universul meu incolor.

Hi,
Nici un zâmbet fals, nici o pată de culoare

Doar o inimă ce strigă ,,DOARE'',
''Cretin'o, nu vezi că nimeni vrea?!
Ce te bagi, unde nu'ţi fierbea oala?!
Mai vezi'ţi de viaţa ta.''
Aşa se traduce
Într'o inimă pătată cu sânge
Cuvântul doare.
Dar ce, o fiinţă, tristă ca mine nu are?!
Încep întrebări încântătoare
Dacă ai fi o diavoliţă înfricosătoare.
Gândeşte, fetiţoo
Tristeţea nu se mănâncă pe pâine
Evoluează ca fobia de câine.
Acum că eşti pe final de vers
Rămâi doar cu cicatricea unui drum mers
Nu până la capăt că nu ai avut putere
Dar cu toţii ştim căl vei continua fără de durere.

Şi eu chiar mă aşteptam, să vi să pleci să'mi rupi sufletul.

M'ai distrus, simt că nu mai pot, aer'ul nu'mi mai prieşte, căldura din perna mea pufosă nici atât, numai numele tău îmi e tipărit în minte, iar tu ce faci îţi bagi în sentimentele mele. Ce am făcut aşa rău, dă'mi în cap cu hârtia unde scrie că nu am voie să mă îndrăgostesc. Dar nu, stai că tu dacă nu jicneşti nu te simţii bine...


No să continui, aveam multe de spus, dar pritenii m'au lăsat baltăă, mă doare!
Pa blog, pa lume cu vise, bună tăieturi lume cu lucruri interzise.

''Da ştiu nu toată lumea îmi vrea binele.

Azi am ajuns şi eu la o concluzie cutremurătoare. ,,Nu toată lumea îmi vrea binele''. Da, pare atât de trist. Lacrimile mele, reale nu mai au farmec, nu mai pot apărea s'au închis în inimă acolo plâng în hohote, eu cea sensibilă am învăţat în acest cazuri să mă ascund la exterior. De ce să vadă lumea, de ce să bârfească lumea, de ce să mă simt atacată din toate colţurile cu insuportabilele cuvinte ,,Încă îl mai placi?! ASTA E OBSESIE!''. Urăsc aceste cuvinte, cutremură tot în mine, îmi urlă sufletul când le aud. De ce nimeni nu crede că am prietenii şi că iubesc şi zic celelalte cuvinte :-s?! De ce dragostea înseamnă pentru voi OBSESIE oamenilor?! Dar ce oamenii?! Animalelor fără suflet. Jicnesc bietele animale, până şi ele au suflet voi NIMIC, doar ură şi năpăsare. Cu asta vă hrăniţi. Pauzăăăă, nu sunt toţi lafel, prietenii, fiinţele mele scumpeee, înţeleg, mă înţeleg dar nu le umplu capu cu aşa zisele mele bazaconii. Unii posibil să nu ştie de cuvântul ,,OBSESIE'' :-s. Prefer să tac săi ascult pe ei decât să mă gândesc la ale mele. 
Termin revenind de unde am început adică de la titlu. Cei care nu te înţeleg şi nici nu îţi dau posibilitatea de a le explica cum stă situaţia să stea în banca lor, nu'mi vrei binele?! Persoane mai sunt, caută alt fraier. Nu cerşesc bunătate, no primesc de la ABSOLUT NIMENI mi'o construiesc din picăturile de lacrimi de pe inimioară. Un strops ţi încă un strop uite un scut antiVOI! Iar am început să mă gândesc la tine, aşa că, inimioara mea iar o sa inceapă să se întrebe cu ce sunt alea mai bune ca ea. Urât, multe de povestit şi despre asta însă într'o postare următoare.

Fericireeeee?! Dă jos masca, ştiu că nu exişti!

În viaţă tre să ai planu’ B, eu m-am blocat la planu’ A.

În acestă seară am un titlu sugestiv, ceva ce e ciudat, eu niciodată nu am titlu în ton cu ce scriu. Pentru că mereu scriu ce simt şi mă descarc pe acestă micuţă paginăăă.Azi am avut o zi prostă. Urăsc să fiu comparată cu cineva tot dacă o fac şi eu foarte des, asta a sunat ciudat nui aşa?! Dar cel mai rău e să fi pe 2 linii, persoana aşa zisă pe care o placi zice ca aia e mai bună prietenii îţi zic că tu eşti mai bună. Dar ei sunt prietenii, alea alea îţi vor binele, el e cel pe care îl iubeşti. Şi totul se complicăăă. Am nevoie de un plan B în care toate se fac roz. Mă tot întreb unde a fugit lumea aia roz de care îmi zicea mama când eram mică, acea lume de poveste?! Cred că e închisă la mine în dulap, altă explicaţie mai normală nu am. Lumea s'a schimbat mult, eu m'am maturizat puţin, încă nu am înteles că sentimentele nu trebuie puse aşa alandala. Dar parea aşa de simplu cu dragostea asta, dar e mai greu decât prevede legea, pentru că băieţii ăştia sunt frumoşi ca prima jucărie din copilărie şi complicaţi ca matematica. Dar totul se rezolvă cu un zâmbet al unei persoane dragi, gen prietenii. În preajma lor oricât te'ar durea sufletul nu poţi arâta tristeţe nici un gram, dar ei sunt mici te cunosc te simt ştiu căi ceva înneregulă cu tine şi dai explicaţii şi etc, numai că SURPRIZĂĂĂ, asta nu se prea întâmplă, rar prietenii care să te simtăăă.Închei scurt, seara asta a fost ciudatăăă, fug în pat, postare nereuşităăă. Mâine sper să'mi revin!

''Chiar dacă sunt momente în care nu'ţi convine...

Bunăăă dragilor. Azi vreau să vă scriu despre dragoste, despre sentimentele mele puse mai nou pt un NIMENI dacă îmi permite'ţi să mă exprim aşa. 


Dragostea a ajuns o margarină, pe care o mâncăm dimineaţa, şi se întinde se întinde până o mâncăm şi dacă mâncăm multă ne doare burta. Sper că aţi înţeles ce am vrut să zic. Sentimentele astea depuse de noi fetele într'o gamă mult prea variată, dor. Ok înţelegem nu sunt reciproce, dar....Nu stai întrebarea e ,,Înţelegem?!'' nu e imposibil.


,,Dacă te îndrăgosteşti de o persoană din cauza modului în care arâtă, aia nu e dragoste e atracţie fizică''.
,,Dacă te îndrăgosteşti degeaba aia e dragoste adevărată''.


Sună ciudat, dar iubesc cum sună. 


Te îndrăgosteşti - Persoana respectivă nu te place - Suferi - Te îndrăgosteşti de altă persoană - Persoana respectivă nu te place - Suferi......


Doar eu am o senzaţie ciudată de ,,Deja vu'' ?! Nu cred. Este atât de greu să suferi, de ce băieţii care plantează sentimente într'o relaţie sunt pe cale de dispariţie. De ce femeile ,,uşoare'' au mereu şanse la bărbaţi, restu nu?! Or să rămână toate doar întrebări. Dra merită să le caătăm răspunsul în necunosctul inimii. În adâncul inimii unde sunt toate întrebarile şi răspunsurile în materie de dragoste. Caută acolo. Dar vezii că nu e simplu. Inima ta nu e ca o pagină de web gen ,,Google'' cauţi şi să vedem ce răspuns ne place. E greu, e complicat, pentru că Dumnezeu a vrut să vadă câţi oamenii puternici şi îndrăgostiţi are!

Viaţă trasă la indigo.

Nu v'am mai scris de mult, ştiu sunt o nesimţită, dar ca să mă spovedesc puţin nu ştiu cei cu mine.  Viaţa mea a luat'o pe un drum greşit cred. Încerc să mă schimb vi se pare normal? Mie nu, logic. Nu ştiu ce să mai fac.


Când viaţa îţi dă lămâi faci limonadă, când tu îmi dai speranţe fac scântei, când prietenii îmi dau zâmbete fac fluturaşi în stomac. Dar când vreau să ofer ceva, o nuu idee super greşită. Când vreau să ofer dragoste primesc nesimţire, când vreau să ofer atenţie primesc respingere, deci gata cu oferitu hai cu primitu. Nea, nu merge treaba aşa. E o viaţă trasă la indigo, creată exact după plăcerile unora, vor sa'ţi ofere răutate o primeşti, că, cică să nu faci mofturi. Prea multe bla bla'uri. Nu suport să trăiesc aici, unde nici pritenii nu ştiu ce caută în viaţa lor, dacă nu le'ar fi scris să fie aici o nu nu ar mai fi de mult lângă tine. Halal de lume.


Sper să mă simt mai bine şi să scriu mai des. Succes mâine la şcoală.

Gândul mă distruge.

Prea multă tristeţe în inima unei copile
Prea multe lacrimi căzute pe hârtie
Prea multe aberaţii pictate
Prea multe falsuri create
Prea grea o viaţă de adoleşcent
Prea grea o inimă şi pentru el, evident
Prea grea o zi privindul
Prea grea o dragoste ajunsă la faliment.
Prea repede îndrăgostită
Prea repede lacrimi scurse
Prea repede de tristeţe acoperită 
Prea repede de priteni părăsită.
Prea ironic mudul de a mă privi
Prea ironic sentimenul de a te iubi
Prea ironic gandul că te pot avea
Prea ironic gestul privind la frumuseţea alteia.
Prea departe de tine
Prea departe de sentimentul de iubire
Prea departe de ce'mi doresc
Prea departe de gândul la ce privesc.
Prea prost mod de aţi spune că te iubesc
Prea prost timp să te privesc
Prea prost gând la tine
Prea prost copilul din mine.

Toate, doar cu gândul la tine.

M^i^  viaţoooo.

Gânduri necurate.

O ploaie de lacrimi
O gamă variată de ironi
Dar defapt, doar gândurile unor copii.
O floare roz, dăruită cu intenţii
Un chip blajin multe discuţii
O lacrimă scursă de cineva neimportant
O droaie de iluzi
O inimă frântă din prima zi
Eram eu, care priveam cu un chip aberant.
Acum stau scriu
Fac ce'mi place
Rămâi în inima mea doar un accesoriu
Dar pe lângă ea apare şi un suflet ce abia zace.


Am început aşa, pentru că simţeam nevoia să scriu ceva. Mda după cum se observă iar nu zambesc, eeee ceva obişnuit în comportamentul meu. Primăvara nu'mi prieşte din câte se observă. Mâine luni, aşa că mă opresc aici.

Cum e să'ţi iei palme de la viaţă?!?

Hei, scumpilor azi am făcut 1,000 vizualizări pe blog, un lucru foarte important pentur mine, mulţumesc tuturor, nu aş fi putut fi atât de bucuroasă fără ajutorul vostru.


Dar acum haide'ţi să trecem la lucruri serioase, gen săptămâna asta abia a începu dar o săptămână de kkt pot zice că va fi, cu toate supărările vreau să vă vorbesc despre fericire despre viaţa unei copile.
Multe zâmbete, râsăte, tot cei mai frumos pe lume, dar oare e chiar aşa? Mia toţi băieţi şi fetele peste 17 ani vor zice că da, dar surpriză asta e o adevărată minciună.O copilă plânge pe an mai mult decat ai plânge tu dacă ţi'ar muri bunica. Indiferent de zi, abstacol, semtiment îţi pierzi în lumea asta neinterestă câte o lacrimă. Şi dacă şopteşti că a fost degeaba, sau că nu şti cum de, aici sunt, nu mă poţi minţi. Nu poţi compara sufletul unei copile cu nimic altceva, el e blând şi lipsit de răutăţi dar pentru asta în fiecare zi trebuie să se descarce, pentru că nu toate sunt roz. Dar am zis că vă vorbesc despre fericire, dar am deviat puţin de la subiect. O copilă în permanenţă încearcă şi în acelşi timp reuşeşte să te cucerească să te facă să'ţi iubeşti viaţa, cu un zâmbet. Poate face minuni. Dar e prea frumos să vezi o copilă mereu zâmbind, şi ea primeşte palme de la viaţă ca orcare om, aşa că momentele de triste'ţe de multe ori unse cu singurătate trebuie depăşite cu ajutorul unui priten Adevărat, din acest motiv fetele caută să îşi formeze mai mulţi priteni pentru a avea de unde alege. O copilă trebuie respectată, iubită, NICIODATĂ, înjurată, bătuta, aviz gradinilor yoologice [băieţii]. 


Merităm ataşare
Sentimente, uitare
Clipe frumoase
Gânduri duioase
Flori în gândire
Dragoste, iubire
Tot ce e mai bine
Şi putem primi de la tine!

Ia'mă de mână şi hai, în colţul nostru de rai.

Zâmbeşte, iubeşte, viseazăăăă.

Făle tu şi pentru mine. Încep să'mi dau seama că viaţa le arânjează pe toate, într'o ordine ciudată dar cu cap. Dacă m'aş trezi din vis pe pământ ar rămâne doar praf şi vânt. Priveşte luna, stelele, soarele, toate încer să îţi zâmbească. Şi dacă mori suferi de 2 ori, suferinţele sinuciderii şi văzând că nimeni nu te plânge şi că nimănui nui pasă de tine. Aşa că aruncă cu aroganţă un zâmbet şi cautăţi drumul spre fericire. Nu merită nimeni nimic de la un om cu o gândire prea anormală. Cunoaşte'mă apoi îţi permit să mă critici, dar te asigur că no so faci. Acum, dar de ce mă critică toţi?!? Nimeni nu mă cunoaşte cu adevărat. Ştiţi care e lucrul care mă face să zâmbesc chiar şi când plâng, sunt distrusă, sufăr etc?!? Persoanele cu care nu mă înţeleg foarte bine dar cu mirare întreabă ,,Cei păţit?'', poate nu le prea pasă dar întreabă şi asta contează. Pe acela îl poţi numi priten, iar aici vin eu cu greşeala mea nu răspund tac şi merg. ,,Uite nu sunt singurăăăă'', fraza asta o urlă sufletul meu. O să încep să mă bucur de orice, tot dacă poate acum zic asta mâine fac altceva, o să încerc. Un copil nu merităă atâta tristeţe. (: .

Iubire ca para.

Mesaj către inima mea:

,, Opreşte'te Mădălina, gata, lăsă vrajeala lacrimile aberaţiile, basmul tău s'a sfârşit şi punct. Nu rezolvi nimic aşa.,,

Opreşte'te făăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăă'

Tăieturi, lacrimi, dureri de cap, pentru nimic, nu ştiu ce e în capul meu când fac aşa nu înţeleg de ce nu incerc să las lumea să fie fericită. Am ajuns un nimic, o pastilă fără gust. Trebuie să mă împac cu gânduş că nu tot ce'mi doresc, primesc, că nu sunt decât o anonimă nimic mai mult.

Pentru ea:

,,Nu vreau să mă cert cu tine, nu suport să plâng pentru tine, să te văd supărată pe mine, NU,NU,NU,NU! Vreau să ne înţelegem bine, iartă'mă pentru azi.,,

Am rămas doar cu nişte pete de lacrimi pe obraz, le şterg încet şi închei scurt:

Îmi iubesc prieteniii.

Pusculita sperantei e goala.

Scumpiiii zâmbeşte'mi cum numai tu şti so faciiiii.

Nu mi s'a schimbat viaţa brusc ca să am motive să zâmbesc, dar vreau să primesc zâmbete şi dragoste ca să pot oferi ceva. Gata cu bunătatea, te mai poţi duce şi dr^^'u ştiai? Nu mai sunt mică, sau măcar refuz să cred că mai sunt mică. Puştoaica din mine s'a maturizat, puţin nu te gândi la multe. Speranţele la făt'frumos, s'au evaporat. Dar cu plecarea lor pot trăi liber. Tot cei frumos durează al dr^^'u de puţin, a fost, rămân doar cu amintiri de care cu sinceritate vreau să ma dezlipesc. Simt că nu se mai merită dragoste pe bani mărunţi. Gata cu copilariile, cu aceea fetiţă prostă care şi'ar fi dat şi viaţa să te vadă fericit, e rândul altora. Nu îmi e greu să iubesc, mai greu îmi ie să zâmbesc. Pun STOP greşelilor, până aici va fost luavar dr^^'u de nesimţite simţeam că nu mai scap de voi, vă ţineaţi ca scaiu.
Pa trecut, zâmbeşte'mi viitorule.

Planta'ti vise in ganduri interzise.

Revin în forţă, după 3-4 zile fără pc, vreau să vă vorbesc destul de liber azi şi să mă prezint în felul meu, vreau să înţelege'ţi cine sunt cu adevărat.
Eu:
- 2 mâinii, 2 picioare, o inimă. [Până aici lafel.].
- Mov. [Într'un cuvânt zis, asta zice tot.].
- Plină de ,,Ce sunte'ţi voi?!? [Explicaţie: Nu pot crede în pritenii, adică sunt dezămăgită de toţi odată şi e prea groaznic, în rest îi iubesc, îi iubesc enorm, tot dacă nu le zic nu le arât, îmi ajunge să ştiu şi să simt asta eu.]
-Trist. [...dar adevărat. Mda mai mereu tristă, greu şi rar mă vezi zâmbind, nu crede în falsităţile mele.]
-Visătoare. [Speranţa moare ultima, visez că într'o zi o să'mi fie bine, fac asta din simplul fapt că îmi încălzeşte sufletul.]
- Ciudată. [Poţi nega asta, eu mă cred destul de ciudată. Iubesc cuvântul moarte tot dacă ,,nu vreau aşa de mult să mor''....].
- Aberând în realitate. [Chiar şi aici în lumea voastră, normală, îmi permit sa aberez.].
- Ascultătoare. [Spune'mi tot ce ai pe suflet, no să te judec o să te ajut.].
- Plină de trecut. [Dă pe afară, nu pot privii viitorul, nici măcar cu ochii trişti, sunt închisă în trecut, adu'mi tu lacătu.].
- Rătăcită în sentimente. [Nu mă întreba de sentimente, nu am un răspuns nici pentru inimioara mea, apăi pentru tine.].
- Lacrimi. [Sunt destul de sensibilă, asta am aflat şi eu recent. Întotdeauna înconjurată de lacrimi, dar aşa mă descarc eu.].
-Pierdută în lumea mea. [Văzând că doar încurc în lumea voastră perfectă, mi'am creeat propria lume, una plină de poezii şi tâmpenile mele.]

Nu are rost să mai continui. O zi a îndrăgostiţilor cât mai frumoasă.

[Nu aveam cum să ocolesc acestă zi, destul de oribilă pentru mine.]

Aberand in sufletul tau.

Eu aberez colorat

Pe un stil ritmat

In sufletul tau

Pierdut de al meu.

Iti pictez cu indiferenta

Un nume , acum cu multa frecventa.

Fara sa’mi pese

Ca el deja inchisese

Literele pictate gresit

In sufletul sau mic.

Acum e tarziu de regrete

De ganduri inconstiente

De lacrimi uzate

Pe obraji inghetate

De tot ce lega

Inima mea

Cu rasuflarea ta.

Mai scriu doua cuvinte

Doua bucati in suflet inca aprinse

Dar gata.

Dar hai sa privim viata accentuata

Pe inima pictata

Sa lasam trecutul deoparte

Sa ne bantuie aparte.

Acum sa ratacim in sentimenete

Pentru inimile coerente.

Inchei cum scurt si uitat

Pa, destul de dezordonat!

[Postări dese pentru că vremea de afară nu ne lasă să ieşim afară.]

Ninge memorabil pe aceeasi adresa.

Ninge ca în poveşti, un fulg doi fulgi tot Focşani'ul se bucură de zăpada. E ciudat să zic că şi mie îmi place zăpada nimeni nu ar crede, dar aceşti fulgi mici cu forme care mai de care mă fac să schiţez un zâmbet, 50% adevărat. Iarna este un anotimp special, încântător. Ninge ca în basmeeeee. 

Stând să privesc zăpada îmi lipseşte ceva, ceva de care nu am atâta nevoie, aaaa da ştiu, gândul la tine. Dispari încep din peisajul meu, dar cum aşa se poate? Nu, hai să nu ne bucurâm degeaba. 

Să nu crezi că petele se şterg rapid din sufletul meu. Peisajul de basm, îmi aduce dorul de o plimbare. Dar şti de ce? Zăpada merită admirată. Când privesc acest fenomen al naturi ceva din sufletul meu zice, iubeştel, iubeşte tot ce ai în jur, tot ce nu te'ar trăda niciodată. Bucură'te de lucrurile mărunte, nu aştepta mai multe de la viaţă decât nu meriţi, nu poţi avea totu. Dar hai să nu deviem de la subiect. Iarna e anotimpul zâmbetelor.

Zâmbeste'mi te rog!

Aberand pe hartie.

<Ca sa adorm cum gust amar,
Sa'mi fac ziua rea, fara de habar
Plec suparata, de tine uitata
Fara sa'nteleg, de ce te iubesc.
Dar nu uita te rog,
Sunt o persoana fara de noroc,
Dar poate intr'o zi
Soarele ma va privi,
Eu cu drag ii voi zambi
Atunci tot cei bun, de mine se va ivi.
O viata buna le doresc
Celor ce nu ma suporta
Celor ce nu mandragesc
Dar isi arata o fata anosta
Langa mine aproape, cu mintea ingusta.
Nu sunt schimbata
Nu am nimic,
O fata de copil, uitat, pitit
Asta pictez cu asa tristete
De cand mi'ati ararata ca aveti 2 fete.
Daca ma cauti,
Tu pretenas,
Sunt tot aici, cu acel haz
Fara denteles
Dar nu vreau sa te uimesc
Ca nu ma despart de drumul vechi
Las doar in urma mea mult jeg.>

S'a mai distrus un rai.

     S'a stins fericirea şi sentimentul de ură, ne închidem într'o iarnă tăcută şi shhhh. Unul îşi vede de viaţa lui unu suferă, unu cere dragoste şi prieteni unu e fericit. Pritenii? Nu cunosc definiţia acestu cuvânt.  Privesc cerul, zăpada albă, care ciudat tot dacă o urăsc îmi zâmbeşte, şiii nimic, e totul închis, singur. Mă simt ciudat, acel sentiment de pierdere nu mă lasă împace. ,,De ce spui că şi tu şti ce sen'tâmplă cu noi?'' Nimeni nu ştie, adică stai, uit amănunte greu de pronunţat şi de împăcat cu ele, nu mai există noi, există doar tu şi eu. Nu mă pot împăca cu acest lucru, zic că uit ca fac ca nush ce? 

     De ce mă credeţi, tot ce spun dupa 12 noaptea e adevărat, atunci ti'am zis primul te iubesc când eram împreună de atunci după ora aia până dimineţă nu mint, asta ca să dau explicaţie unei cheti nelogice pentru voi. Sunt prea ciudată să înţelegeţi ce vreau de la viaţă, dar e simplu, zâmbete? Greu, minţi, simplu da, greu de oferit. Cum zic foşti pritenii '' Vreau să zâmbesc sincer [http://roxxie48.blogspot.com/2012/01/din-nou.html],,. Şi eu, sau măcar vreau so fac. Sa distrus iar lumea peste mine, iar trebuie să'mi caut bucăţelele pentru a mă putea aduna în gânduri, cer puţin ajutor, cer 2 mâini, 2 picioare şi o inimă alături [un om]. Sunt conştientă că pot să uit multe, că'mi pot lua viaţa de la 0, dar pentru asta trebuie să şterg persoane, [priteni, familie], să las emoţiile dragostea de nimic, să'mi revin complet.

 ,,Ajută'mă dacă vrei să ma schimbi!''

Tocuriii.

Singurul lucru care ne diferentiaza de acei mari ''Domni'' care au fata de noi doar o ''pl.'', si se lauda cu ea mult si prost,  sunt tocurile. Nu exista tocuri pentru ei, doar ale nostre. Roz, mov, mari, mici, cu fluturi, buline orice si oricum. Acele mici obiecte, foarte importante in viata unei femei, ne fac mai mari, mai ''doamne'' mai stapane pe noi. Dar nu te bucura prea repede draga prietene, niste tocuri nu ne fac si mai dulci, la aspect da, la limbaj NICIODATA. 

Sfat ''Nu te lua niciodata e o doamna pe tocuri''. O femeie pe tocuri e mult mai impunatoare si autoritara fata de un barbat. Acel plus de inaltime care il ofera aceste incaltari este un dar oferit de Dumnezeu femei. Acesta si'a dat seama ca aceste fiinte mici fragile, gingase, trebuie sa fie duferite si impunatoare in acelasi timp, iar acest mod de a le face mai mari [fizic], nu si atragatoare cum zic el, este perfect. 
Sfat pentru, asa zisele doamne, tocurile nu va fac mai atragatoare, mai sexi, defapt ele va dau un aer de impunere, superioritate. 

Aceste mici incaltari, destul de deosebite, sunt bune pentru orice fel de doamne care vrea sasi arate calitatile, iar in cazuriri, rare vor sa le arate ''porcilor'', calcandui, ca nu stiu sa danseze sau sa se dea la o femeie.

Purtatile cu mare incredere si aratati cine sunteti!

Un singur eu.

Viaţa mea e distrusă. Dar stai am uitat, nimănui nu'i pasă, dar şti de ce? Pentru că sunt un nimic, un obiect nefolositor. Doar o fantomă rătăcită în critici, sentimente şi aroganţă. Sunt o persoană prea complicată. Eu pot trăi o zi doar cu aer, vise şi un pachet de gume, voi NU. Eu mă pot tăia fără să fiu emo, voi NU. Eu pot să înghit tot ce'mi zici, voi NU. Şi mă opresc. De ce atâta eu fără rost? Aşa degeaba? De ce atâta ură în jurul meu, cu ce am greşit să nu pot fi tratată cu un bob de respect. Am 2 mâini, 2 picioare şi o inimă, sunt normală dar diferită în stilul meu. Înghit tac vă ascult, criticaţi doar de asta sunte'ţi buni, dar nu uitaţi nu uit, am vărsat o lacrimă pentru vine , o vei şterge de pe jos cu limba în viitor. O altă problemă a altora cu mine, ascult Spike, aşa şi? Ascult detoate, fară amărâtele alea de manele. Dar cu hip'hop am crescut, sunt fată , înjur şi? Eu pot fi doamnă! Dacă sunt pe tocuri şi te văr de la înălţime eu tot te înjur. Pot fi şi ok cu tine, arâtă'mi ca vrei asta.
Nu sunt ceea ce par, sunt un copil închis într'un bar cu viaţa lui în palmă. 

S.O.S. catre Terra nu mai aud sau vad nimic!

Lumea asta ma distrus din prima zi de scoala. GATA. Hai sa dam timpu inapoi sa fie totu frumos. Hai sa lasam vrajeala aberatiile sa traim si noi realitatea. De ce atatea minciuni, atata bataie de joc? 2 copi prosti. Vreau sa invat sa respect, sa iubesc ce trebuie, sa te pastrez. 4 luni m'au invatat ca trebuie sa lupt pt cemi doresc nu sa dau drac'u tot ce vad. De azi gandesc cu capu sa sti. De azi am inteles ce vrei si ce nu vrei. Gata cu ''te iubesc'', daca o fac ce? Asa mult plans pentru ce? Pentru 2 maini 2 picioare si'o inima, nu merci, numi mai trebuie. Te mira asta? Surpriza, nici pe mine. E de acum zic STOP, pana aici a fost, mai bine singura in lumea mea decat cu gandul la tine, sentimentele incep sa se scurga, asta ai vrut, uite'ma pot. Asa ca simtete bine vad ca sti sa faci asta. Dar te asigur no sa mai am incredere in tine nu mai meriti,acealeasti texte la toate, hei nu serios pe cine pacalim aici? Pe mine, pe ea? Hei tipu NICIODATA. 3 luni nu 5 asa cum zici tu. Stiu bine totu. Hai gata, priteni, la asta te descurci, la asta ramanem. 

Pa iubireeeeeeeeeee!

Scoalaaa.

Hei, mâine începe şcoala, baftă tuturor care încă se mai luptă cu profii.

Cu lumea'n cap.

Nu sunt aici cu voi, vă scriu, vă povestesc tâmpenii dar nu sunt aici. Îmi place să mă simt departe de lumea voastră. Dar ce e cu mine? Sunt plecată cu trenu. Mă simt ciudat, absenţa unuia jicnirile altuia, pierderea prietenilor. Totul mă face să mă simt cu lumea'n cap. Sunt în căutarea maşinii care care dă timpul înapoi. Îmi dau voie să mă întorc în acea zi de vară? Aş face'o şi fără voia ta dar, nu pot. S'a săturat lumea de mine auzindu'mă ''Îl iubesc'', dar ce pot face dacă aşa e? Nu mă pot despărţi de numele tău de trecutu nostru de toate astea. Ai însemnat, însemni, vei însemna ceva pentru mine tot dacă nu vom mai fi NICIODATĂ împreună, dar şti de ce? Pentru că, acel ''Te iubesc'' spus de tine mi'a rămas în inimă. Acum sunt cu lumea'n cap, nu ştiu de ce dar simt nevoia să mă asculte toţi vorbind de tine, şi te'aş vorbi numai de bine. Dar tot singură sunt pentru că uni nu îmi cred sentimentele faţă de tine. Dar de ce mereu e totu despre tine? Ai devenit parte din mine fără voia mea. Eşti aici simt că însemni ceva dar totuşi nui prea bine aşa. A fost doar o iluzie nu am fost eu, eu acum visez la tine la trecut, sunt în lumea mea din păcate departe de a ta. Dar poate într'o zi, inimile iar se vor uni. [asta a fost doar gen să fac rimă, pentru că gen nu să se mai întâmple asta pentru că gen tu nu mai vrei asta pentru că prea mult gen, dar şti şi tu Spike merită respec]. Punct şi Pa.

Fila de adevar.

Plouă, picaturile mici îmi fac sufletul să plangă, dar stai de ce dau iar vina pe cine nu trebuie? Stau cu o cana de cafea langa mine şi scriu [nu beau cafea dar trisţea trebuie depăşită cumva.], abia am ajuns din parc. Mda am plecat la plimbare cu ea [pritena mea Anca, te iubesc fetitsaaaa;X.] şi am rămas până la urma tot cu ea dar am caştigato şi pe Madă [trebuia să nu o lasăm să plece, şi pe tine te iubesc:X.], am plecat, am luato înainte de ce? M’am săturat de multe mai ales de spusele lor. Picăturile de ploaie îmi străpungeau sufletul, le suportam decât să plang eu, erau ideale. Şi mă uitam în sus, oameni ciudat la mine, mă simţeam foarte bine, îmi place ploaia [tot dacă m’am plâns că îmi strică păruu]. Acele picături mici, dragoste de natura şi întrebări ciudate. Unde e acel copil? Unde e dragostea pentru acel copil? De ce toti îl urasc? Ce a făcut? Sunt încă un copil care caută dragoste printre picăturile de ploie. Dar cine mă poate înţelege? Şi mă simt singură, mergeam prin ploaie mă bucuram de natură şi taceam, mă simţeam foarte singură lafel ca acum, îmi doream doar atât [t_  s_  m_  a_o_e_i  d_   p_o_i_]. Dar îmi doresc multe, poate prea multe. În timp ce îmi măream pasul sp ajung acasă tot daca nu îmi doream să mă despart de ploaie nu avea ganduri sinucigaşe, ciudat, dar acestea au apărut din momentul în care am ajuns acasă. Aici simt o stare negativă. Eu sunt o stare negativă, m’am săturat şi de acele zâmbete false ale mele. M’am săturat de tot mai ales de viaţa asta. Pun punct.

Vreau<->Te vreau!

Dacă tot am intrat într'un nou an, mi'am făcut listă cu dorinţeeee:

Vreau să'mi public o poezie într'o revistă.:X.

Vreau să treci la MATE xD.

Vreau să zâmbesc mai mult.:]

Vreau să nu mai fac oameni să sufere.:]

Te vreau pe tine [După ce o să învăţ să iubesc., deja vreau prea multe] :[.

Vreau să îmi ridic media la şcoală, nu'mi ajunge nimic.xD.

Vreau să'mi descopăr un nou talent.:X.

Vreau să îmi fac doar prieteni adevăraţi.:!

Vreau să fiu înconjurată doar de lucruri frumoase.;X.

Vreau să nu mai plâng după nimeni.:]]

Vreau să nu mai greşesc în exces. xD.

Vreau să mă maturizez mai mult. /:)

Vreau 1000 de vizualizări pe blog. ;D.

Nu mai vreau gânduri sinucigaşe.xD.

.................................................................................................................................................>