Ninge memorabil pe aceeasi adresa.

Ninge ca în poveşti, un fulg doi fulgi tot Focşani'ul se bucură de zăpada. E ciudat să zic că şi mie îmi place zăpada nimeni nu ar crede, dar aceşti fulgi mici cu forme care mai de care mă fac să schiţez un zâmbet, 50% adevărat. Iarna este un anotimp special, încântător. Ninge ca în basmeeeee. 

Stând să privesc zăpada îmi lipseşte ceva, ceva de care nu am atâta nevoie, aaaa da ştiu, gândul la tine. Dispari încep din peisajul meu, dar cum aşa se poate? Nu, hai să nu ne bucurâm degeaba. 

Să nu crezi că petele se şterg rapid din sufletul meu. Peisajul de basm, îmi aduce dorul de o plimbare. Dar şti de ce? Zăpada merită admirată. Când privesc acest fenomen al naturi ceva din sufletul meu zice, iubeştel, iubeşte tot ce ai în jur, tot ce nu te'ar trăda niciodată. Bucură'te de lucrurile mărunte, nu aştepta mai multe de la viaţă decât nu meriţi, nu poţi avea totu. Dar hai să nu deviem de la subiect. Iarna e anotimpul zâmbetelor.

Zâmbeste'mi te rog!