...ce'mi aduce liniştea. Pot spune doar că aştept ziua în care mă vei strânge în braţe îmi vei zâmbi şi îmi vei spune din inimă, te iubesc. Deja mă pierd în şcene ale vieţii, şcene care mi le doresc şi aberez, trezeşte'mă, nu l'am prins, încă, pe Dumnezeu de picior. Poate îmi schiţezi acel ceva pe care îl aşteptam de mult, poate cred în cuvintele tale, cuvinte oarbe, dar asta e dragostea, o poză mi'a fost de ajuns să spun că te iubesc, şi ideea de a'mi lua inima în dinţi să ţi'o zic eu, un progres pot zice, dar mă laud şi o fac prost. Îmi e dor de tine, îmi e dor de tine în fiecare zi, asta nu'mi prieşte. Aştept momentul în care o să te pot privi în ochii, dar e departe, mi se şopteşte la ureche. Puterile lui supraomeneşti de a mă face să zâmbesc, binele care mi'l aduce şi bârfele altora îmi transformă povestea de dragoste într'un basm, nu sună aşa de bine cu toate că am încadrat trăsăturile acestei poveşti foarte bine în întâmplările trăite de mine. Presimţirile urlă în mine ,,O să'ţi moară basu'', şi scap o lacrimă, nu vreau să îl pierd, îmi e frică de acea revedere, poate o să iasă fum din scântei şi o să piară tot. Te descriu ca un prinţ cu o inimă mare, dar oricare prinţ a avut mai multe prinţese, să fiu eu cea mai dragă? Să am eu acel ceva? Vorbele lui îmi inspiră încredere, încredere oarbă. De ce totul e orb? Pentru că îmi exprim sentimentele în faţa unui telefon şi a unui leptop asta doare cel mai tare. Oare şi pe el îl doare? Nu mai am încredere în nimeni şi nimic, spun doar ce simt, şi da SIMT CĂ MĂ IUBEŞTE SCUMPO! Acum serios, tu acolo el acolo şi te lasă pentru mine care sunt aici? Deja înţeleg ce e de capu tău. Nu trebuie doar să fi frumoasă să furi inima cuiva. Dar mă bag unde nu trebuie, nu pot şti cu adevărat ce e în capul lui, dar ce ştiu e că ...
