Iubire în pași de vals.

 ”Gelozia = Sentiment chinuitor și obsedant pe care îl provoacă în sufletul cuiva bănuiala sau certitudinea că ființa iubită îi este necredincioasă . ”

Sentimentul ca ma pierzi. Greseala vietii tale. Sentimentele mele fata de tine zburda in preajma mea , nu te dau pentru nimic si nimeni, nu-mi pierd motivu zambetului. O privire si totul in mie invie , o atingere si totu misca acolo in inima, de ce sa dam gres ? De ce sa ingropam sentimentele ? Ce-i cu neincrederea asta ?  Inima mea nu ti-a dovedit ca te iubeste ? Vino si tine-o in brate o sa-ti dai seama tot ce are ea pentru tine si are ce-i mai bun. Nu te mai gandi ca ma uit dupa alti, sunt mica ma multumesc cu ce am si am ce-i mai bun. Iarta-mi teama, iarta-mi respingerea, iarta-mi frica, iarta-mi frica de ”dragoste” . Hai sa ne intelegem reciproc sa fie bine, hai sa ne schimbam unul pentru altu si sa ne iubim cum stim noi mai bine. Hai sa lasam ”autoritatea” si sa fim fericiti, nimeni nu e sefu nimanui, nimeni nu face ca nici un parinte. Hai sa avem grija unu de altu, dar sa nu ne deranjam . Copila din mine striga ”iubeste-l” in ciuda a tot ce-ti face, ia-ti da mereu inca o sansa, nu mai tipa la ea, nu merita, iubeste-o cum sti tu, alint-o, ai grija de ea, nu te comporta cu ea cum te comporti cu o curva. Ea e altfel, ea iubeste altfel, ea e mofturoasa, ea te respinge sa vada cat o doresti, ei ii e frica de dragostea ta, ei ii e frica c-o s-o lasi pentru o curva cu ”figuri” mai mari, ea e speciala. Nu cred ca ti-ai dat seama, dar nu e ca celelalte. Ea te iubeste diferit, ea vrea sa te schimbe pentru binele tau nu pentru al ei, ca poate tu o s-o lasi pe ea, dar te pregateste pentru urmatoarele, ea te iubeste in pasi de vals, ea te simte altfel, cand e cu tine ea e altfel. Iubeste-o, asta o face fericita, nu tipa la ea, intelege-o, nu te lua de ea, o doare ii plange sufletu nu-ti zice, tace tine in ea si isi face rau, nu cred ca vrei sa-i faci rau asa ca comporta-te cu ea cu sti tu mai bine. Ea are o inima pentru tine pana cand va inceta sa bata . 

Doar realitate...

Frumoasă eşti atunci când...

' ... ţi se observă zâmbetul şi nu eşti dată cu ruj
' ... îţi strălucesc ochii şi nu eşti plină de rimel
' ... dimineaţa îţi e mai mare dragu să te priveşti în oglindă
' ... afară plouă dar părul tău e ok
' ... te urci pe cântar şi zâmbeşti indiferent de ce arată
' ... te simţi comod în hainele tale, indiferent de cât de largi sau strâmte ar fi
' ... te murdăreşti de ciocolată şi nu-ţi pasă de ce zic alţii

Deşteaptă eşti atunci când...

' ... şti să foloseşti matematica la orice nu numai la numărat like-uri pe facebook
' ... şti să vorbeşti frumos cu oricine nu să fi o mahalagioaică
' ... ai cei 7 ani de acasă
' ... nu ai prieteni doar pe facebook
' ... duci o discuţie până la capăt nu doar ,,Bună-Pa'' şi emoticoane
' ... te duci la şcoală nu dai toată ziua check-in prin baruri 

Pur şi simplu realitate. Nu se mai face diferenţa dintre o fată şi o curvă sau dintre o copilă de 12-14 ani şi una de 17-18. Hai să ne revenim, planeta nu e departe. 

Cu sinceritate,

o copilă.

Pur și simplu ”SFÂRȘIT”

1.Când ceasul despărțirii a sosit

C-o ultimă lacrimă plină de amintiri

Noi spunem adio la timpul folosit

Și lăsăm în urmă multe, multe trăiri.

2.Dar nu plecăm așa fără-o amintire

Un trofeu simbolic nu-i o uimire

Continuăm cu prezentarea

8A-u fă-ti intrarea.

3.Cu pași timizi, acum 8 ani

În curtea aceleași școli

Cu-n ghiozdănel micuț în spate

Am cunoscut această cetate.

4.Nițel mai mare m-am făcut

Acum pe toți am cunoscut

Prostiile încă nu au început

La ore toți profesorii am satisfăcut.

5.Ușor ușor cu pași mărunți

La ore am început să mut munți

Dar la capitolul purtare

Eram băgat la audiere.

6.Când deja toate îmi erau clare

Și din toată școala eram cel mai mare

Problemele au apărut

,,MOCANU a făcut!”.

7.Acum ne-ntoarcem în prezent

Unde vă mulțumim că n-am rămas niciunul repetent

Mereu ne-ați sprijinit și ne-ați iertat

Cu toate că niciodată n-am meritat.

8. Dragi prosefori scumpii colegi

Acest 8A de va greșit

Iertare-și cere în ultimul moment

De acum el fiind pentru mult timp absent.

9. Nu mai avem atâta haz, știm

Ne ștergem lacrimile de pe obraz

Și vă lăsăm cu-n ultim gând

În urma noastră vrem să vă vedem zâmbind.

Inimă și poezie.

       Lăsând regretele la o parte, zâmbesc, o nouă viată îmi stă în față. E o postare făcută dimineața deci starea de bine îmi invadează tot corpul. De la un timp sunt bine, nu a dat o minune peste mine, dar a apărut stresul, poate mai devreme decât ar fi trebuit. Urăsc momentul despărțirii de prieteni, doar de prieteni, de alți îmi doream să scap. Poate sună urât dar m-am săturat de persoanele care mă urăsc. Fiecare o i-a pe drumul său, o să fie totul diferit, alți oameni, alte prieteni, alte iubiri. Mă simt de parcă aș schimba planeta. Am numai dorințe de bine. Totul să fie frumos, nu doar pentru mine, pentru toți. Las în urmă o ultimă lacrimă de aseară și ridic capul noii lumi care mă chiamă. 

     Revenind la treburile mele, viata îmi dă numai lămâi. Și nu, nu fac limonadă, nu-mi place. Simt că toată lumea își bate joc și-mi vrea răul, nu înteleg de ce eu?! Dar, după rău vine bine.. Doar se zice, nu văd binele cred că s-a rătăcit până la mine. Cu toate astea, iubesc, iubesc pe toată lumea, în felul meu de copil. Nu am să schimb asta, vreau mereu să rămân un copil. Trist, ne oprim aici, lacrimi, melodii, nimic nu merge bine.

Pe fereastra deschisă, un om se apleacă spre trecut...

Pot fi eu influenţată de o carte sau viaţa se schimbă?! Încă mă aflu pe norişorul meu plutind alături de tine, acolo mă ţi îmbraţe şi'mi spui mereu ,,Te voi iubi mereu!'' te'ai gândit vreodată că ma minţi? Nu am certitudinea că mâine îmi vei mai fi alături apăi până la restul vieţii. Mă trezesc, deschid ochii, e greu, ceva ma apasă, simt că nu vor să se trezească. Un efort îmi apasă pe umeri şi mă trezesc. Sufletul îngheaţă absent, totul e trist în jur, îmi văd viitorul, tu nu mai eşti aici, nimeni nu mai e aici, mă simt singură, vreau să ţip dar nu pot. Te'am iubit? Nu, te iubesc, sau măcar asta îmi permit să cred. Îţi plătesc atenţia în zâmbete, nu e de ajuns? Scuze, atât am. Mă simt pierdută, aberez, unde eşti? De ce te caut? Oricum niciodată nu ai fost aici. Iartă'mi dragostea, cred că a încurcat persoana. Trecutul încă mă bântuie şi e din ce în ce mai înfricosător. Îl văd pe el te simt pe tine, îţi scriu ţie mă gândesc la el. Iar aberez, te am pe tine nu'mi mai trebuie el, dar îmi e frica de iubirea ta. Îmi e frică de toţi o vreau pe ea. Gândul că tu nu eşti aici mă nelinişteş'te şi mă face să spun numai prosti pe care poate într'o zi o să le regret dar nu acum, trecutul niciodată nu mi'a zâmbit dar mereu am repetat aceeaşi greşeală din dorinţa de zâmbi pentru câteva clipe. Aş putea scrie despre o nelinişte pătrunsă adânc în suflet o zi dar prefer să mă opresc. Oricum nimic nu are sens, gânduri tâmpite. Ploaie de speranţe de multe ori absente, absente aşa ca tine. Tu, pronumele care o să'mi bântuie mereu amintirile.

Ai acel ceva...

...ce'mi aduce liniştea. Pot spune doar că aştept ziua în care mă vei strânge în braţe îmi vei zâmbi şi îmi vei spune din inimă, te iubesc. Deja mă pierd în şcene ale vieţii, şcene care mi le doresc şi aberez, trezeşte'mă, nu l'am prins, încă, pe Dumnezeu de picior. Poate îmi schiţezi acel ceva pe care îl aşteptam de mult, poate cred în cuvintele tale, cuvinte oarbe, dar asta e dragostea, o poză mi'a fost de ajuns să spun că te iubesc, şi ideea de a'mi lua inima în dinţi să ţi'o zic eu, un progres pot zice, dar mă laud şi o fac prost. Îmi e dor de tine, îmi e dor de tine în fiecare zi, asta nu'mi prieşte. Aştept momentul în care o să te pot privi în ochii, dar e departe, mi se şopteşte la ureche. Puterile lui supraomeneşti de a mă face să zâmbesc, binele care mi'l aduce şi bârfele altora îmi transformă povestea de dragoste într'un basm, nu sună aşa de bine cu toate că am încadrat trăsăturile acestei poveşti foarte bine în întâmplările trăite de mine. Presimţirile urlă în mine ,,O să'ţi moară basu'', şi scap o lacrimă, nu vreau să îl pierd, îmi e frică de acea revedere, poate o să iasă fum din scântei şi o să piară tot. Te descriu ca un prinţ cu o inimă mare, dar oricare prinţ a avut mai multe prinţese, să fiu eu cea mai dragă? Să am eu acel ceva? Vorbele lui îmi inspiră încredere, încredere oarbă. De ce totul e orb? Pentru că îmi exprim sentimentele în faţa unui telefon şi a unui leptop asta doare cel mai tare. Oare şi pe el îl doare? Nu mai am încredere în nimeni şi nimic, spun doar ce simt, şi da SIMT CĂ MĂ IUBEŞTE SCUMPO! Acum serios, tu acolo el acolo şi te lasă pentru mine care sunt aici? Deja înţeleg ce e de capu tău. Nu trebuie doar să fi frumoasă să furi inima cuiva. Dar mă bag unde nu trebuie, nu pot şti cu adevărat ce e în capul lui, dar ce ştiu e că ...

eu, te iubesc

Gen, acum zâmbește.

Un an nou, uitându”mă prin vechile postări îmi dau seama că am intrat cu aceeași dorință de dragoste, numai că persoanele de schimbă, eu mă schimb...dar totuși observi aceeași monotonie.

Trecând la lucruri serioase, nu mă mai înțeleg, orice fac, e aiurea, bonus știu de azi că mâine o să iasă urât, că o să fiu tristă, dar mă afund în patul meu călduros și visez la el, care el nici inima mea nu mai știe, e într”o bătaie continua cu domnul Creier”. Zâmbind îmi dau seamă că fața mea își ia un contur mai frumos, că lumea mă tratează altfel căă....BUF....era un vis. Unde frumusețe în ochii aia mari căprui-verzi? Unde fericire în inima aia lipită cu scoci? Unde e dragostea mea?! Nu mă lăsa și tu în urmă, nu”mi sfărma și tu visele nu”mi amenința inima nu”mi omorâ zâmbetele. Dar nici nu îți bate joc, nu profita de mine, sunt mică. Mereu îmi jur ,,MĂ MATURIZEZ”, de unde?! Rămân aceeași copilă mică și proastă, oare e din cauza inimii? Orice e posibil, nu mă mai miră nimic. Îmi număr zâmbetele și observ sunt puține, dar ma multe ca înainte numai că apar doar seara când te visez, oare e un semn? Nu vedenii. Mâine e o zi importantă, CICĂ, sunt sigură că iese urât, intuiția îmi e fidelă. Dar poate,...sentiment de deja-vu, mereu a existat un poate care mi”a doborât și ultima speranță, acum doar încerc să sper că e altfel, dar o voce îmi spune ,,Sunt toți lafel!”. Norocul meu e, cred, că am prieteni, acei îngeri fără aripi, care încurajează se bucură dar nu își dau seama e stresant și fals. Dar tac înghit și spun ,,Doamne îți mulțumesc că mi i”ai dat!”Ei sunt ultima sperantă, ei sunt fericirea mea.