Pusculita sperantei e goala.

Scumpiiii zâmbeşte'mi cum numai tu şti so faciiiii.

Nu mi s'a schimbat viaţa brusc ca să am motive să zâmbesc, dar vreau să primesc zâmbete şi dragoste ca să pot oferi ceva. Gata cu bunătatea, te mai poţi duce şi dr^^'u ştiai? Nu mai sunt mică, sau măcar refuz să cred că mai sunt mică. Puştoaica din mine s'a maturizat, puţin nu te gândi la multe. Speranţele la făt'frumos, s'au evaporat. Dar cu plecarea lor pot trăi liber. Tot cei frumos durează al dr^^'u de puţin, a fost, rămân doar cu amintiri de care cu sinceritate vreau să ma dezlipesc. Simt că nu se mai merită dragoste pe bani mărunţi. Gata cu copilariile, cu aceea fetiţă prostă care şi'ar fi dat şi viaţa să te vadă fericit, e rândul altora. Nu îmi e greu să iubesc, mai greu îmi ie să zâmbesc. Pun STOP greşelilor, până aici va fost luavar dr^^'u de nesimţite simţeam că nu mai scap de voi, vă ţineaţi ca scaiu.
Pa trecut, zâmbeşte'mi viitorule.

Planta'ti vise in ganduri interzise.

Revin în forţă, după 3-4 zile fără pc, vreau să vă vorbesc destul de liber azi şi să mă prezint în felul meu, vreau să înţelege'ţi cine sunt cu adevărat.
Eu:
- 2 mâinii, 2 picioare, o inimă. [Până aici lafel.].
- Mov. [Într'un cuvânt zis, asta zice tot.].
- Plină de ,,Ce sunte'ţi voi?!? [Explicaţie: Nu pot crede în pritenii, adică sunt dezămăgită de toţi odată şi e prea groaznic, în rest îi iubesc, îi iubesc enorm, tot dacă nu le zic nu le arât, îmi ajunge să ştiu şi să simt asta eu.]
-Trist. [...dar adevărat. Mda mai mereu tristă, greu şi rar mă vezi zâmbind, nu crede în falsităţile mele.]
-Visătoare. [Speranţa moare ultima, visez că într'o zi o să'mi fie bine, fac asta din simplul fapt că îmi încălzeşte sufletul.]
- Ciudată. [Poţi nega asta, eu mă cred destul de ciudată. Iubesc cuvântul moarte tot dacă ,,nu vreau aşa de mult să mor''....].
- Aberând în realitate. [Chiar şi aici în lumea voastră, normală, îmi permit sa aberez.].
- Ascultătoare. [Spune'mi tot ce ai pe suflet, no să te judec o să te ajut.].
- Plină de trecut. [Dă pe afară, nu pot privii viitorul, nici măcar cu ochii trişti, sunt închisă în trecut, adu'mi tu lacătu.].
- Rătăcită în sentimente. [Nu mă întreba de sentimente, nu am un răspuns nici pentru inimioara mea, apăi pentru tine.].
- Lacrimi. [Sunt destul de sensibilă, asta am aflat şi eu recent. Întotdeauna înconjurată de lacrimi, dar aşa mă descarc eu.].
-Pierdută în lumea mea. [Văzând că doar încurc în lumea voastră perfectă, mi'am creeat propria lume, una plină de poezii şi tâmpenile mele.]

Nu are rost să mai continui. O zi a îndrăgostiţilor cât mai frumoasă.

[Nu aveam cum să ocolesc acestă zi, destul de oribilă pentru mine.]

Aberand in sufletul tau.

Eu aberez colorat

Pe un stil ritmat

In sufletul tau

Pierdut de al meu.

Iti pictez cu indiferenta

Un nume , acum cu multa frecventa.

Fara sa’mi pese

Ca el deja inchisese

Literele pictate gresit

In sufletul sau mic.

Acum e tarziu de regrete

De ganduri inconstiente

De lacrimi uzate

Pe obraji inghetate

De tot ce lega

Inima mea

Cu rasuflarea ta.

Mai scriu doua cuvinte

Doua bucati in suflet inca aprinse

Dar gata.

Dar hai sa privim viata accentuata

Pe inima pictata

Sa lasam trecutul deoparte

Sa ne bantuie aparte.

Acum sa ratacim in sentimenete

Pentru inimile coerente.

Inchei cum scurt si uitat

Pa, destul de dezordonat!

[Postări dese pentru că vremea de afară nu ne lasă să ieşim afară.]

Ninge memorabil pe aceeasi adresa.

Ninge ca în poveşti, un fulg doi fulgi tot Focşani'ul se bucură de zăpada. E ciudat să zic că şi mie îmi place zăpada nimeni nu ar crede, dar aceşti fulgi mici cu forme care mai de care mă fac să schiţez un zâmbet, 50% adevărat. Iarna este un anotimp special, încântător. Ninge ca în basmeeeee. 

Stând să privesc zăpada îmi lipseşte ceva, ceva de care nu am atâta nevoie, aaaa da ştiu, gândul la tine. Dispari încep din peisajul meu, dar cum aşa se poate? Nu, hai să nu ne bucurâm degeaba. 

Să nu crezi că petele se şterg rapid din sufletul meu. Peisajul de basm, îmi aduce dorul de o plimbare. Dar şti de ce? Zăpada merită admirată. Când privesc acest fenomen al naturi ceva din sufletul meu zice, iubeştel, iubeşte tot ce ai în jur, tot ce nu te'ar trăda niciodată. Bucură'te de lucrurile mărunte, nu aştepta mai multe de la viaţă decât nu meriţi, nu poţi avea totu. Dar hai să nu deviem de la subiect. Iarna e anotimpul zâmbetelor.

Zâmbeste'mi te rog!