Hei, nu sunt în apele mele aşa că voi face o postare TRISTĂ, ca de obicei. După cum ştiţi în 2 săptămâni începe şcoala deci...DEZASTRU. Revenind la treburi importante.
Vrei o fată perfectă?! Ei bine, cumpără'ţi o barbie. Niciodată nu o să pot fi aşa cum îmi doresc, de ce?! NU'MI PLAC ÎNTREBĂRILE! Nu le găsesc niciodată răspunsul. Caut de câteva zile ingredientele din care a fost făcută inima mea, ca să o construiesc la loc. Bătaia asta de joc mă apasă cel mai mare, amagirea aia plină de indiferenţă mă omoară. Nimic nu'mi mai merge bine.
♥Prietenii, acele fiinţe fragile pe care LE IUBESC, nu mă înţeleg, GOOD. Încep să nu'mi mai găsesc locul în lumea lor, nu vreau să'i deranjez, nu vreau să le fac rău, vreau doar să îi îndepărtez de BITCH şi proşti, dar mă interprează greşit.
♥Dragostea, aici niciodată nu a mers bine, pentru că..mdea nu ştiu de ce. E vina mea! Nu pot să'mi mai potolesc sentimentele şi să înţeleg ce vreau cu adevărat. Acest lucru mă bagă în depresie, mă pierde cu totu. Privesc cerul albastru, îmi fur amintirile din cutiuţa din capul meu şi încep să le revăd, şi la fiecare atingere dea lui simt cum un glonţ îmi invadează inima, şi cica TRĂIEŞTE.
♥Viaţa, am momente în care, NU AM ÎNCREDERE ÎN NIMENI. Cerşesc atenţie şi primesc indiferenţă, caut alinare şi mi se întoarce spatele. Merg cu paşi repezi pe asfaltul topit de soare şi nu înţeleg ce e cu mine aici, mă simt SINGURĂ, nu'mi mai găsesc locul. Îmi e teamă de ziua de mâine, că voi întâlni iar persoane care nu mă plac şi se comportă cu mine ORIBIL, îmi e teamă că nimeni nu mă cunoşte cu adevărat...îmi e frică să mai trăiesc.
Te iubesc.
