Tu în viaţa mea.
De la un timp, totul e schimbat, nu mă mai simt eu. Copila îndrăgită de viaţă, sufletul mic ce iubea doar ceea ce merita, ce nu se ferea să'şi exprime sentimentele, a DISPĂRUT.
Uită'te în jur, mai vezi tu ceva la fel. Lame, lacrimi, astea nu existau până acum. Culoarea NEAGRĂ te ocolea, acum sunt toate prezente, unde e copila mea?!
Mă îndrept spre oglindă privesc uşor, suspin. Eu sunt asta?! Eu nu eram aşa. Schiţez un zâmbet, a uite gropiţa încă există de când nu am mai văzut'o, dispare, hei zambetule?!
Nu mai e?! Nimic nu mai e lafel. Dar, când mă apropri de el, simt copila aceea că arde de nerâbdare ca după un tort cu ciocolată al mamei. Un sentiment atât de dulce, săl ai în faţă, dar brusc dispare, totul se stinge NU E AL TĂU, asta doare.
Îţi iei gândul de la sentimentul ,,e în aceeaşi cameră cu mine'' şi te strecori în amintiri, dezgropi morţi. Ce era odată al tău e tot aici numai că sub altă înfăţişare. Amintirile nu se schimbă. Pune mâna pe obraz, e ud?! O lacrimă, amintiri frumoase, acum doar simple prietenii. Dar te mulţumeşti cu ele. S'au poate nu?!
Revenim la ,,Mădălina'', fata ce trăieşte acum în mine. Nişte ochii mari şi ciudaţi, nu au o culoare sigurăă. O privire ce te sperie, trisţea îşi doboară toată faţa, ce crezi că afectează doar un zambet:-j?! Tei înşelat.
Fug în pat, gândul că mâine îmi voi vedea desenele preferate ,,Spongibob Pantaloni Pătraţii'' mă fac sa'mi doresc somn, dar nu voi putea dormi, el aşa zis'u ,,Domnu' în roz'' şi amintirile se vor ocupa de seara mea. Se vor strecura şi îmi vor face program în câpşor în aşa fel încât somnul să ajungă la mine doar dimineaţa, când, wow e vacanţă, dar trebuie să mă trezesc în aceeaşi monotonie. Dar oare de ce?!
PENTRU CĂ TREBUIE SĂ TRĂIESC!
