Aberand pe hartie.

<Ca sa adorm cum gust amar,
Sa'mi fac ziua rea, fara de habar
Plec suparata, de tine uitata
Fara sa'nteleg, de ce te iubesc.
Dar nu uita te rog,
Sunt o persoana fara de noroc,
Dar poate intr'o zi
Soarele ma va privi,
Eu cu drag ii voi zambi
Atunci tot cei bun, de mine se va ivi.
O viata buna le doresc
Celor ce nu ma suporta
Celor ce nu mandragesc
Dar isi arata o fata anosta
Langa mine aproape, cu mintea ingusta.
Nu sunt schimbata
Nu am nimic,
O fata de copil, uitat, pitit
Asta pictez cu asa tristete
De cand mi'ati ararata ca aveti 2 fete.
Daca ma cauti,
Tu pretenas,
Sunt tot aici, cu acel haz
Fara denteles
Dar nu vreau sa te uimesc
Ca nu ma despart de drumul vechi
Las doar in urma mea mult jeg.>

S'a mai distrus un rai.

     S'a stins fericirea şi sentimentul de ură, ne închidem într'o iarnă tăcută şi shhhh. Unul îşi vede de viaţa lui unu suferă, unu cere dragoste şi prieteni unu e fericit. Pritenii? Nu cunosc definiţia acestu cuvânt.  Privesc cerul, zăpada albă, care ciudat tot dacă o urăsc îmi zâmbeşte, şiii nimic, e totul închis, singur. Mă simt ciudat, acel sentiment de pierdere nu mă lasă împace. ,,De ce spui că şi tu şti ce sen'tâmplă cu noi?'' Nimeni nu ştie, adică stai, uit amănunte greu de pronunţat şi de împăcat cu ele, nu mai există noi, există doar tu şi eu. Nu mă pot împăca cu acest lucru, zic că uit ca fac ca nush ce? 

     De ce mă credeţi, tot ce spun dupa 12 noaptea e adevărat, atunci ti'am zis primul te iubesc când eram împreună de atunci după ora aia până dimineţă nu mint, asta ca să dau explicaţie unei cheti nelogice pentru voi. Sunt prea ciudată să înţelegeţi ce vreau de la viaţă, dar e simplu, zâmbete? Greu, minţi, simplu da, greu de oferit. Cum zic foşti pritenii '' Vreau să zâmbesc sincer [http://roxxie48.blogspot.com/2012/01/din-nou.html],,. Şi eu, sau măcar vreau so fac. Sa distrus iar lumea peste mine, iar trebuie să'mi caut bucăţelele pentru a mă putea aduna în gânduri, cer puţin ajutor, cer 2 mâini, 2 picioare şi o inimă alături [un om]. Sunt conştientă că pot să uit multe, că'mi pot lua viaţa de la 0, dar pentru asta trebuie să şterg persoane, [priteni, familie], să las emoţiile dragostea de nimic, să'mi revin complet.

 ,,Ajută'mă dacă vrei să ma schimbi!''

Tocuriii.

Singurul lucru care ne diferentiaza de acei mari ''Domni'' care au fata de noi doar o ''pl.'', si se lauda cu ea mult si prost,  sunt tocurile. Nu exista tocuri pentru ei, doar ale nostre. Roz, mov, mari, mici, cu fluturi, buline orice si oricum. Acele mici obiecte, foarte importante in viata unei femei, ne fac mai mari, mai ''doamne'' mai stapane pe noi. Dar nu te bucura prea repede draga prietene, niste tocuri nu ne fac si mai dulci, la aspect da, la limbaj NICIODATA. 

Sfat ''Nu te lua niciodata e o doamna pe tocuri''. O femeie pe tocuri e mult mai impunatoare si autoritara fata de un barbat. Acel plus de inaltime care il ofera aceste incaltari este un dar oferit de Dumnezeu femei. Acesta si'a dat seama ca aceste fiinte mici fragile, gingase, trebuie sa fie duferite si impunatoare in acelasi timp, iar acest mod de a le face mai mari [fizic], nu si atragatoare cum zic el, este perfect. 
Sfat pentru, asa zisele doamne, tocurile nu va fac mai atragatoare, mai sexi, defapt ele va dau un aer de impunere, superioritate. 

Aceste mici incaltari, destul de deosebite, sunt bune pentru orice fel de doamne care vrea sasi arate calitatile, iar in cazuriri, rare vor sa le arate ''porcilor'', calcandui, ca nu stiu sa danseze sau sa se dea la o femeie.

Purtatile cu mare incredere si aratati cine sunteti!

Un singur eu.

Viaţa mea e distrusă. Dar stai am uitat, nimănui nu'i pasă, dar şti de ce? Pentru că sunt un nimic, un obiect nefolositor. Doar o fantomă rătăcită în critici, sentimente şi aroganţă. Sunt o persoană prea complicată. Eu pot trăi o zi doar cu aer, vise şi un pachet de gume, voi NU. Eu mă pot tăia fără să fiu emo, voi NU. Eu pot să înghit tot ce'mi zici, voi NU. Şi mă opresc. De ce atâta eu fără rost? Aşa degeaba? De ce atâta ură în jurul meu, cu ce am greşit să nu pot fi tratată cu un bob de respect. Am 2 mâini, 2 picioare şi o inimă, sunt normală dar diferită în stilul meu. Înghit tac vă ascult, criticaţi doar de asta sunte'ţi buni, dar nu uitaţi nu uit, am vărsat o lacrimă pentru vine , o vei şterge de pe jos cu limba în viitor. O altă problemă a altora cu mine, ascult Spike, aşa şi? Ascult detoate, fară amărâtele alea de manele. Dar cu hip'hop am crescut, sunt fată , înjur şi? Eu pot fi doamnă! Dacă sunt pe tocuri şi te văr de la înălţime eu tot te înjur. Pot fi şi ok cu tine, arâtă'mi ca vrei asta.
Nu sunt ceea ce par, sunt un copil închis într'un bar cu viaţa lui în palmă. 

S.O.S. catre Terra nu mai aud sau vad nimic!

Lumea asta ma distrus din prima zi de scoala. GATA. Hai sa dam timpu inapoi sa fie totu frumos. Hai sa lasam vrajeala aberatiile sa traim si noi realitatea. De ce atatea minciuni, atata bataie de joc? 2 copi prosti. Vreau sa invat sa respect, sa iubesc ce trebuie, sa te pastrez. 4 luni m'au invatat ca trebuie sa lupt pt cemi doresc nu sa dau drac'u tot ce vad. De azi gandesc cu capu sa sti. De azi am inteles ce vrei si ce nu vrei. Gata cu ''te iubesc'', daca o fac ce? Asa mult plans pentru ce? Pentru 2 maini 2 picioare si'o inima, nu merci, numi mai trebuie. Te mira asta? Surpriza, nici pe mine. E de acum zic STOP, pana aici a fost, mai bine singura in lumea mea decat cu gandul la tine, sentimentele incep sa se scurga, asta ai vrut, uite'ma pot. Asa ca simtete bine vad ca sti sa faci asta. Dar te asigur no sa mai am incredere in tine nu mai meriti,acealeasti texte la toate, hei nu serios pe cine pacalim aici? Pe mine, pe ea? Hei tipu NICIODATA. 3 luni nu 5 asa cum zici tu. Stiu bine totu. Hai gata, priteni, la asta te descurci, la asta ramanem. 

Pa iubireeeeeeeeeee!

Scoalaaa.

Hei, mâine începe şcoala, baftă tuturor care încă se mai luptă cu profii.

Cu lumea'n cap.

Nu sunt aici cu voi, vă scriu, vă povestesc tâmpenii dar nu sunt aici. Îmi place să mă simt departe de lumea voastră. Dar ce e cu mine? Sunt plecată cu trenu. Mă simt ciudat, absenţa unuia jicnirile altuia, pierderea prietenilor. Totul mă face să mă simt cu lumea'n cap. Sunt în căutarea maşinii care care dă timpul înapoi. Îmi dau voie să mă întorc în acea zi de vară? Aş face'o şi fără voia ta dar, nu pot. S'a săturat lumea de mine auzindu'mă ''Îl iubesc'', dar ce pot face dacă aşa e? Nu mă pot despărţi de numele tău de trecutu nostru de toate astea. Ai însemnat, însemni, vei însemna ceva pentru mine tot dacă nu vom mai fi NICIODATĂ împreună, dar şti de ce? Pentru că, acel ''Te iubesc'' spus de tine mi'a rămas în inimă. Acum sunt cu lumea'n cap, nu ştiu de ce dar simt nevoia să mă asculte toţi vorbind de tine, şi te'aş vorbi numai de bine. Dar tot singură sunt pentru că uni nu îmi cred sentimentele faţă de tine. Dar de ce mereu e totu despre tine? Ai devenit parte din mine fără voia mea. Eşti aici simt că însemni ceva dar totuşi nui prea bine aşa. A fost doar o iluzie nu am fost eu, eu acum visez la tine la trecut, sunt în lumea mea din păcate departe de a ta. Dar poate într'o zi, inimile iar se vor uni. [asta a fost doar gen să fac rimă, pentru că gen nu să se mai întâmple asta pentru că gen tu nu mai vrei asta pentru că prea mult gen, dar şti şi tu Spike merită respec]. Punct şi Pa.

Fila de adevar.

Plouă, picaturile mici îmi fac sufletul să plangă, dar stai de ce dau iar vina pe cine nu trebuie? Stau cu o cana de cafea langa mine şi scriu [nu beau cafea dar trisţea trebuie depăşită cumva.], abia am ajuns din parc. Mda am plecat la plimbare cu ea [pritena mea Anca, te iubesc fetitsaaaa;X.] şi am rămas până la urma tot cu ea dar am caştigato şi pe Madă [trebuia să nu o lasăm să plece, şi pe tine te iubesc:X.], am plecat, am luato înainte de ce? M’am săturat de multe mai ales de spusele lor. Picăturile de ploaie îmi străpungeau sufletul, le suportam decât să plang eu, erau ideale. Şi mă uitam în sus, oameni ciudat la mine, mă simţeam foarte bine, îmi place ploaia [tot dacă m’am plâns că îmi strică păruu]. Acele picături mici, dragoste de natura şi întrebări ciudate. Unde e acel copil? Unde e dragostea pentru acel copil? De ce toti îl urasc? Ce a făcut? Sunt încă un copil care caută dragoste printre picăturile de ploie. Dar cine mă poate înţelege? Şi mă simt singură, mergeam prin ploaie mă bucuram de natură şi taceam, mă simţeam foarte singură lafel ca acum, îmi doream doar atât [t_  s_  m_  a_o_e_i  d_   p_o_i_]. Dar îmi doresc multe, poate prea multe. În timp ce îmi măream pasul sp ajung acasă tot daca nu îmi doream să mă despart de ploaie nu avea ganduri sinucigaşe, ciudat, dar acestea au apărut din momentul în care am ajuns acasă. Aici simt o stare negativă. Eu sunt o stare negativă, m’am săturat şi de acele zâmbete false ale mele. M’am săturat de tot mai ales de viaţa asta. Pun punct.

Vreau<->Te vreau!

Dacă tot am intrat într'un nou an, mi'am făcut listă cu dorinţeeee:

Vreau să'mi public o poezie într'o revistă.:X.

Vreau să treci la MATE xD.

Vreau să zâmbesc mai mult.:]

Vreau să nu mai fac oameni să sufere.:]

Te vreau pe tine [După ce o să învăţ să iubesc., deja vreau prea multe] :[.

Vreau să îmi ridic media la şcoală, nu'mi ajunge nimic.xD.

Vreau să'mi descopăr un nou talent.:X.

Vreau să îmi fac doar prieteni adevăraţi.:!

Vreau să fiu înconjurată doar de lucruri frumoase.;X.

Vreau să nu mai plâng după nimeni.:]]

Vreau să nu mai greşesc în exces. xD.

Vreau să mă maturizez mai mult. /:)

Vreau 1000 de vizualizări pe blog. ;D.

Nu mai vreau gânduri sinucigaşe.xD.

.................................................................................................................................................>