Cu lumea'n cap.

Nu sunt aici cu voi, vă scriu, vă povestesc tâmpenii dar nu sunt aici. Îmi place să mă simt departe de lumea voastră. Dar ce e cu mine? Sunt plecată cu trenu. Mă simt ciudat, absenţa unuia jicnirile altuia, pierderea prietenilor. Totul mă face să mă simt cu lumea'n cap. Sunt în căutarea maşinii care care dă timpul înapoi. Îmi dau voie să mă întorc în acea zi de vară? Aş face'o şi fără voia ta dar, nu pot. S'a săturat lumea de mine auzindu'mă ''Îl iubesc'', dar ce pot face dacă aşa e? Nu mă pot despărţi de numele tău de trecutu nostru de toate astea. Ai însemnat, însemni, vei însemna ceva pentru mine tot dacă nu vom mai fi NICIODATĂ împreună, dar şti de ce? Pentru că, acel ''Te iubesc'' spus de tine mi'a rămas în inimă. Acum sunt cu lumea'n cap, nu ştiu de ce dar simt nevoia să mă asculte toţi vorbind de tine, şi te'aş vorbi numai de bine. Dar tot singură sunt pentru că uni nu îmi cred sentimentele faţă de tine. Dar de ce mereu e totu despre tine? Ai devenit parte din mine fără voia mea. Eşti aici simt că însemni ceva dar totuşi nui prea bine aşa. A fost doar o iluzie nu am fost eu, eu acum visez la tine la trecut, sunt în lumea mea din păcate departe de a ta. Dar poate într'o zi, inimile iar se vor uni. [asta a fost doar gen să fac rimă, pentru că gen nu să se mai întâmple asta pentru că gen tu nu mai vrei asta pentru că prea mult gen, dar şti şi tu Spike merită respec]. Punct şi Pa.