Zâmbeşte, iubeşte, viseazăăăă.
Făle tu şi pentru mine. Încep să'mi dau seama că viaţa le arânjează pe toate, într'o ordine ciudată dar cu cap. Dacă m'aş trezi din vis pe pământ ar rămâne doar praf şi vânt. Priveşte luna, stelele, soarele, toate încer să îţi zâmbească. Şi dacă mori suferi de 2 ori, suferinţele sinuciderii şi văzând că nimeni nu te plânge şi că nimănui nui pasă de tine. Aşa că aruncă cu aroganţă un zâmbet şi cautăţi drumul spre fericire. Nu merită nimeni nimic de la un om cu o gândire prea anormală. Cunoaşte'mă apoi îţi permit să mă critici, dar te asigur că no so faci. Acum, dar de ce mă critică toţi?!? Nimeni nu mă cunoaşte cu adevărat. Ştiţi care e lucrul care mă face să zâmbesc chiar şi când plâng, sunt distrusă, sufăr etc?!? Persoanele cu care nu mă înţeleg foarte bine dar cu mirare întreabă ,,Cei păţit?'', poate nu le prea pasă dar întreabă şi asta contează. Pe acela îl poţi numi priten, iar aici vin eu cu greşeala mea nu răspund tac şi merg. ,,Uite nu sunt singurăăăă'', fraza asta o urlă sufletul meu. O să încep să mă bucur de orice, tot dacă poate acum zic asta mâine fac altceva, o să încerc. Un copil nu merităă atâta tristeţe. (: .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu