2 suflete colorate.

Elizza.

Totul a inceput intr’o frumosa zi de joi [2 august 1990], pe lume a aparut un nou copilas. Doamna Vera i’a dat nastere ficei sale Elizza. O fetita cu ochi mari si albastri si un par putin blondut. Pe zi ce trece acesta crestea din ce in ce mai mult era o bomboana de fetita , toata lumea o iubea si era foarte politicoasa. Nu era mofturoasa chiar deloc si invidiata tot daca avea tot cesi dorea acesta nu arata bogatia s’a la toata lumea, cum fac multi. Timpul a trecut foarte repede, parinti Elizze’I erau foarte mandri de fetita lor. Deja prima zi de scoala, ca pentru fiecare copil o zi foarte importanta. Elizza intra pe curtea scoli de mana ca mama ei. Nu au ajuns bine in grupul de copi care ii completeaza clasa [1A] si deja fetita isi acseaza privirea catre un baietel, mai mult catre ochi lui verzi care ii fura privirea, parea putin timid. El era Erik, facea parte dintr’o familie mult mai modesta decat cea a Elizze’I, era un baietel brunet cu un zambet gingas si ochi verziii. Copiii erau invitati de catre de doamna educatoare in sala de clasa iar parinti rugati sa astepte afara. Cum bancile erau de 2 persoane fiecare se aseja unde dorea. Elizza a avut privirea atintita catre o banca mai retrasa in spatele clasei uitandu’se mai bine acea banca era ocupa de Erik, in gandul fetitei [Oare ma primeste si pe mine langa el?], acesta alaturi de inimioara ei care batea cu putere se indrepta rusinata catre acea banca, ajung in apropierea ei spune zambid:

~Ma pot aseja si eu langa tine?

~Da, chiar te rog. Eu sunt Erik, tu cine esti?

~Eu sunt Elizza, incantata.

Acesta a fost prima conversatie a celor 2, ce vrei mai mult au doar 7 ani. Prima zi de scoala a trecut foarte repede, Elizza cum vorbea orice cu mama ei i’a povestit si de Erik, descriindu’l ca un copil foarte cuminte si dragut. Copii au avut norocul de a se cunoste mai bine fiind pusi de doamna profesoara in aceeasi banca, cei drept se potriveau. Timpul se scurge atat de repede fara motiv. Copii ajunsesera in clasa a 5-a, Erik si Elizza au devenit priteni foarte buni. In prima zi din noul an scolar Erik o trage de mana pe Elizza sii spune rusinat:

~Vino putin cu mine.

~Unde?
Erik o luase dupa el.

~Erik unde ma duci?Cei cu tine, dece ma tragii asa?

Copii ajunsesera ascunsi dupa un perete al scoli, liniste fara nici un chip de om strain ce romantic. Atunci Erik scoate din buzunar un trandafir micut sii fura primul pupic pe obraz Elizze’i. Acesta era foarte fericita, o cumprinsesera un val de emotii, nu se astepta ca Erik sa fie asa romantic.

~Acesta e pentru tine.

~Multumesc e foarte frumos.

Elizza cum ajunse acasa pune trandafirul intr’o carte in dulapiorul ei, avea de gand sal pastreze toata viata. Insemna si acesta o amintire. Timpul trecu iar fiecare zi petrecuta cu Erik eri minunata pentru Elizza, deasemenea si pentru baiat. Prin clasa a 6-a a aparut Mira. Acesta era noua lor colega de clasa. Intrand cu pasi mici in clasa de la prima privire Erik ii zise Elizze’i [colega sa de banca]:

~Ce draguta e.

~Da sigur.

~Eii si tu acum, chiar e dragutsa.

~Bine, Erik! Am inteles.

~Posibil sa ma indragostesc.

~Oare e posibil sa taci? Deja incepi sa ma enervezi.

~Bineee.

Tot daca nui mai spunea nimic Elizze’i, Erik ‘’saliva’’ tot dupa Mira, I se parea destul de frumoasa. Fata privea trista ochi lui Erik atintiti fix pe noua colega, care intredevar era simpatica. Zilele se scurgeau iar Erik se impritenise chiar foarte bine cu Mira, totusi nu si’a uitat prima pritena, si statea 4 din 24 si cu Elizza. Intr’o zi de vara tarzie aproape de vacanta cei 2 se duceau spre casa. Erik ii spuse Elizze’i:

~In seara acesta imi iau inima in dinti si o intreb pe mira daca vrea sa fie cu mine.

~Ce faci?
~Ce ti’am zis.

~Offf….

~E vro problema?

~O nu nimic.

Elizza se simtea distrusa. Nu putea sai zica cal iubeste sau poate da? Erik intra pe mess, o vede pe Mira, pregatit pentru intrebare o salute:

Eriiiiic:Hei Miraaaa, imi permiti o intrebare?

Miraaaa;X : Desigur.

Eriiiiic: Vrei sa fi pritena mea?

Miraaaa;X: Aaaa, Erik, eu nu te iubesc, si tot daca nu am venit de mult in acesta clasa am vazut pritenia dintre tine si Elizza si am mai observat si dragostea care tio poarta ea, asa ca o sa te refuz, scuze dar asta e.

Eriiiiic: Dar…

Miraaaa;X: Dar lasa.

Erik a ramas pe ganduri, avea tot feluri de intrebari in cap ‘’Elizza ma iubeste?’’, ‘’Eu o iubesc oare?’’. Darotusi era si foarte nervos pe ea. Vede ca Mira iese dupa mes, atunci o baga inseam ape Elizza cu gandul la o cearta aprinsa cu ea.

Eriiiiic: Elizza e numai vina ta.

Eli: Ce am facut? Erik dece imi vorbesti asa?

Eriiiiic: Din cauza ta nu sa combinat Mira cu mine.

Eli: Dece din cauza mea?

Eriiiiic: Cred ca sti, hai lasa’ma impace. Nu mai a ice discuta cu mine.

Eli: Erik dar te…

Eriiiiic: Nu conteaza, pa.

Erik a ramas pe ganduri, Elizza plangea. Au trecut 6 ani , copii sau indragostit in acest timp. Totusi ‘’dragostea’’ pentru Mira ce era?

A doua zi de scoala Elizza nu venise. Ii era rau dupa o noapte de plans. Erik a intrebato pe pritena fete ce e cu ea, dar acesta ia raspuns scurt ‘’Mai bine nu te’ar interesa!,,. Mira se uita trista la Erik dar nu iar fi zis nimic, baiatul nu mai avea ochi pentru ea se gandea la Elizza, nu sia putut da seama cat a ranito. Urmatoarea zi Elizza a venit la scoala dar a stat cat mai departe pe Erik nu s’au bagat deloc inseama, cand baiatul incerca sai spuna ceva mici macar nu putea sa scoata un cuvant ca acesta se intorcea si place. Nu ii place comportamentul fata de el. Dar asa merita. Era prima lor cearta in 6 ani. Dupa o saptamana de cearta Erik avea o idee, stia cum o poate face pe Elizza sai ierte. Baiatul stia ca fata era foarte geloasa iar doar prin acest lucru isi poate da seama daca il iubeste sau nu. A doua zi Elizza nici nu intra bine pe poarta scoli cand il vede pe Erik sarutandu’se cu Mira. A incercat sai nui observe dar nu putea, erau greu de ocolit. Inima Elizze’i inebunise, intreadevar il iubea pe Erik. Dupa ore Elizza a asteptato pe Mira. Uitandu’se urat la ea ii spune:

~Tu il lasi pe Erik impace ai inteles?

~Erik e al meu acum. Nu lai vrut nul mai ai.

~Erik nu e al tau, daca nut e desparti de el pana maine, pleci batuta acasa.

Elizza ii mai arata o privire nervoasa Mire’i pleaca, ceea ce nu stai ea este ca Erik a inscenat totul pentru a vedea daca il iubeste cu adevarat sau nu, baiatul vazand scena destul de aprinsa intre cele doua sia dat seama de sentimetele Elizze’i. Seara pe mes, baiatul a vrut sai explice tot.

Eriiiiic: Sti eu nu sunt cu Mira.

Eli: Ce?
Eriiiiic: Da, am inscenat totul pentru a vedea daca tu chiar simti ceva pentru mine.

Eli: Nut e cred, si daca ar fi adevarat ceea ce nu e sigur, mias fi zis ca ma iubesti nai fi facut asa ceva. Acum lasa’ma nu mai am ce discuta cu tine.

Elizza iar nu mai vorbea cu Erik, a venit vacanta. Toata vacanta cei 2 nu si’au vorbit dar nici nu s’au indragostit de altcineva, tineau unul la celalat. In seara dinaintea inceperi noului an scolar Erik si’a adus aminte scena frumoasa dintre el si Elizza de la inceputul clasei a 5a. Atunci ia venit geniiala idea si’a spus in gand ‘’Singura mea sansa, o dau imbara ma omor!’’.

De la prima ora Erik se pregatea sasi buan planul in actiune. Se aranja frumos, darn u pentru pirma zi de scoala ci pentru ea, Elizza. Si in casa fetei era destula agitatie, Elizza nu stia ce o asteapta dar se facea si ea destul de frumusica, gandul ca o sal revada o bantuia. In curtea scoli, multa agitatie copi mici mari, offff…Erik o pune pe pritena cea mai buan a Elizz’i sa o duca pe acesta in spatele acelui perete unde au avut parte ei de primult pupic. Elizza incerca sa se opuna dar  nu putea, drumul o bantuia de amintiri. Ajunse, Mira fugi, il vede pe Erik indrepsandu’se spre ea, acesta ii sopti:

~Imi pare rau pentru tot ce ti’am facut, am fost un bou, toata vara fara sa te vad am simtit ca mor, Elizza te iubesc.

Atunci fat ail ia imbrate iar el o saruta. Austat 10 minute imbratisati se simteau aproape si asta conta cel mai mult. De atunci nimic nu ia mai putut desparti, acel perete este si acum patata de amintiri dulci, de dragostea profunda a 2 copiii plini de culoare.