Eu nu sunt importanta~

 Ma las batuta…raman cufundata in niste amintiri, acum importante doar pentru mine, geamul e inchis imi alunga si el ultimele lucru care ma poate face sa mai zambesc, cerul, tacerea devine deprimanta, totul e negru, chiar si sufletul meu, mda…nu le poti avea pe toate, sau lei avut nu lei pastrat nu le mai primesti. Incep sa ajung la concluzi cutremuratoare, ma simt un obiect nefolositor. Lumea asta e mare eu f mica, dar nu vreau tupeu nesimtit ca sa pot castiga ceea ce imi doresc, am pierdut asta e viata. Se zice ca in dragoste si in razboi totu e permis, sau poate nu, nu e bine sa fi rau, sau asta e doooar parerea mea. Am inceput sami dau seama ca nu e bine sa.mi dau nici cu parerea…Dc?...Si asta fac gresit, oare e o problema la mine sau la cei din jur ca nu ma pot intelege?..Pf,numi pot da seama…Inteleg un singur lucru, nu sunt atat de importanta, poate imi doresc asta, fiind leu cer si am nevoie de multa atentie, dar stiti voi uneori degeaba…sufar din chestia asta. Viata a fost create pentru a fi traita la maxim dar eu una chiar nu pot! Dece? Ma simt in fiecare clipa a vieti mele, care se scurge incet incet, asemata deseori de mine cu o clespidra,  nedorita, exclusa! Hai ca nu facem abuz de rautati! Multi zic ,,dar nu e adevart’’! Nu ma pot lua in gura cu ei, asa ca tac si inghit! Pentru mine tacerea e o comoara…Ce am vrut eu mai mult sa scriu aici? Pai sa fac un rezumat!=>

‘’ Eu nu sunt importanta!’’